Cele patru ceasuri ale renașterii

Pe malul gândurilor mele
s-a înfipt o rămășiță
de curaj
adusă de fluxul adevărului.
Clopotele templului dinăuntrul meu
bat
doar la orele scurse violent
de pe buzele ei.
Altarul, sfărâmat în patru culori
asimetrice
de umbrele trecutului,
a renăscut
într-un colț de realitate.
Oxitocina a început să erupă
peste ale noastre
celule
înăbușind orice urmă
de scăpare.

În ochii tăi, iubito

Căpruiul inocenței tale,
iubito,
taie aripile unei realități pustiitoare
de care
mă prind ca un nesăbuit,
uneori.
Visarea îmi escaladează
întunecimea
asemenea unui aventurier curajos
în vreme rea.
Îngrijorările se adună laolaltă
în coada
unui punct
pus după ultimul tău cuvânt.
Cine ar da fericirea de azi
pe o clipă
iluzorie
de mâine?