Despre Crăciun și restaurare

A fost odată ca niciodată o sărbătoare cum nu a fost alta până atunci. Și numele ei era Crăciun. Printre mese îmbelșugate, malluri cu încasări exorbitante, brazi încărcați cu ornamente care mai de care mai kitschizate, cineva a început a se gândi la un cuvânt cheie pentru definirea acestei sărbători.

Care să fie cuvântul? Opulență? Religiozitate? Comemorare? Bunătate?

O, de când s-a pierdut cuvântul cheie al Crăciunului! Sărbătoarea în sine a fost asimilată în cultura popoarelor alterându-se astfel esența. Nu mai contează că te numești creștin, musulman sau ateu, Crăciun să fie! Dă-i 'nainte la sarmale! Injectează-ți alcool în vene, dragă celebratorule al nașterii lui Cristos! Mai contează ce sărbătorești?

Totuși, printre răstălmăciri ale realității, am reușit să aflu cuvântul cheie. Vă spune ceva substantivul restaurare? Crăciunul înseamnă restaurarea celui dintâi rege al omenirii pe tron. 

"Căci un copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: "Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii." El va face ca domnia Lui să crească, și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci. "

Isaia 9: 6-7

Crăciunul înseamnă restaurarea sufletului, o înnoire a conștiinței adormite. Crăciunul înseamnă retaurarea percepției despre mântuire, restaurare care se termină atunci când ne dăm seama de însemnătatea morții și învierii lui Cristos. Căci un copil ni S-a născut pentru a ne fi dărâmată concepția conform căreia ne-am putea mântui singuri, prin măreția faptelor noastre. Nu, nu ne putem mântui prin forțele proprii. Crăciunul înseamnă restaurarea ordinii firești a lucrurilor. Adam a fost creat fără de păcat până la căderea în ispită. Al doilea Adam, Cristos, nu doar că s-a născut fără de păcat, dar a reușit să biruiască și ispitirea. 

Crăciunul înseamnă împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu. Crăciunul înseamnă Creator și creație laolaltă. Crăciunul înseamnă viață.

De ce prefer femeia introvertită

Prefer femeia introvertită pentru că liniștea ei amplifică liniștea mea. Prefer femeia introvertită pentru că nu vorbește mult și prost. Prefer femeia introvertită pentru că în primul rând este preocupată de introspecție și abia mai apoi de analiza celorlalți. Prefer femeia introvertită pentru că mustește de mister. Prefer femeia introvertită pentru că nu se lasă descoperită decât de cel cu care se află pe aceeași frecvență.

Prefer femeia introvertită pentru că preferă să-și consume energia cu mine și nu cu prietenele ei la o terapie de shopping în grup. Prefer femeia introvertită pentru că, în majoritatea cazurilor, e mai inteligentă decât cea extrovertită. Prefer femeia introvertită pentru că arta face parte din ADN-ul ei. Prefer femeia introvertită pentru că este definită mai mult de emoție decât de rațiune. Prefer femeia introvertită pentru că se refugiază în siguranța intuiției.

Prefer femeia introvertită pentru că e capabilă de sacrificii în spatele cortinei, lăsându-i pe alții pe scenă. Prefer femeia introvertită pentru că profunzimea gândurilor ei nu va fi înțeleasă vreodată de vreo extrovertită. Prefer femeia introvertită pentru că eu însumi sunt un introvertit.

Prefer femeia introvertită pentru că ea m-a preferat pe mine întâi!