De câteva luni de zile continui să mă minunez de luările de poziție ale unor părți referitor la familia Bodnariu. Încă sunt bulversat de ignoranța unor formatori de opinie sau de lipsa profesionalismului în presa românească. Totul a culminat cu articolul doamnei politolog Alina Mungiu Pippidi, în care a susținut că toată anvergura din jurul acestui caz nu e decât manipularea ieftină a țarului Putin.
Ultimele săptămâni m-au făcut să realizez câteva lucruri:
1. Trauma comunistă e mult prea adâncă pentru a putea fi vindecată curând. Chiar dacă au trecut 26 de ani de la revoluție, lipsa culturii politice și a activismului civic se resimte chiar și acum. Românii încă nu au ieșit din starea de transă indusă de comunism și încă mai cred că politica se face doar la nivel central. Românii încă nu au aflat că schimbările importante ar trebui să se realizeze și cu sprijinul societății civile. Decenii întregi de pasivitate, subjugare și întuneric au făcut ca lumina să se întrezărească tot mai puțin în conștiința românilor. Nădejdea mea vine de la generația noastră, generație care nu a apucat să fie spălată pe creier de mașinăria ceaușistă. Dar încrederea îmi piere repede când văd că tinerii de vârsta mea nu sunt capabili să filtreze informațiile din media sau, și mai rău, au interese de genul Măruță și Florin Salam.
2. Această traumă comunistă despre care am vorbit mai sus a generat o trezire a impostorilor, care și-au dat seama că manipularea e o armă eficientă și nu tocmai greu de folosit. Astfel că părerea unuia sau altuia, care a vociferat mai mult, a devenit normă. Trasarea direcțiilor e cea mai la îndemână metodă pentru cei cu mult tupeu, atâta timp cât oamenii competenți nu iau atitudine. Oricine poate fi formator de opinie când turma nu cerne sursa informațiilor. Așa s-a format elita pseudo-intelectualității autohtone.
3. Cele două lucruri menționate anterior au dat naștere la ura de care este dominat la acest moment poporul român. Nu pot să-mi dau seama care este mai nocivă: ura izvorâtă din ignoranță sau indiferența izvorâtă din "ș-așa nu pot schimba eu nimic". E de-ajuns să citești comentariile unui articol oarecare, dintr-un domeniu oarecare, pentru a vedea ura strânsă în sufletul românului. Sistemul, sărăcia și dezinformarea stau la rădăcina urii. Degeaba ne gândim la soluții de stopare a efectelor, dacă nu venim cu soluții viabile de eradicare a problemei.
Doamne, te rog ajută-mă să înțeleg că schimbarea începe cu mine!
Ultimele săptămâni m-au făcut să realizez câteva lucruri:
1. Trauma comunistă e mult prea adâncă pentru a putea fi vindecată curând. Chiar dacă au trecut 26 de ani de la revoluție, lipsa culturii politice și a activismului civic se resimte chiar și acum. Românii încă nu au ieșit din starea de transă indusă de comunism și încă mai cred că politica se face doar la nivel central. Românii încă nu au aflat că schimbările importante ar trebui să se realizeze și cu sprijinul societății civile. Decenii întregi de pasivitate, subjugare și întuneric au făcut ca lumina să se întrezărească tot mai puțin în conștiința românilor. Nădejdea mea vine de la generația noastră, generație care nu a apucat să fie spălată pe creier de mașinăria ceaușistă. Dar încrederea îmi piere repede când văd că tinerii de vârsta mea nu sunt capabili să filtreze informațiile din media sau, și mai rău, au interese de genul Măruță și Florin Salam.
2. Această traumă comunistă despre care am vorbit mai sus a generat o trezire a impostorilor, care și-au dat seama că manipularea e o armă eficientă și nu tocmai greu de folosit. Astfel că părerea unuia sau altuia, care a vociferat mai mult, a devenit normă. Trasarea direcțiilor e cea mai la îndemână metodă pentru cei cu mult tupeu, atâta timp cât oamenii competenți nu iau atitudine. Oricine poate fi formator de opinie când turma nu cerne sursa informațiilor. Așa s-a format elita pseudo-intelectualității autohtone.
3. Cele două lucruri menționate anterior au dat naștere la ura de care este dominat la acest moment poporul român. Nu pot să-mi dau seama care este mai nocivă: ura izvorâtă din ignoranță sau indiferența izvorâtă din "ș-așa nu pot schimba eu nimic". E de-ajuns să citești comentariile unui articol oarecare, dintr-un domeniu oarecare, pentru a vedea ura strânsă în sufletul românului. Sistemul, sărăcia și dezinformarea stau la rădăcina urii. Degeaba ne gândim la soluții de stopare a efectelor, dacă nu venim cu soluții viabile de eradicare a problemei.
Doamne, te rog ajută-mă să înțeleg că schimbarea începe cu mine!
