Să ne (re)amintim de Holocaust

Astăzi ne aflăm în data de 27 ianuarie, zi în care comemorăm victimele Holocaustului.

Uneori cred că tema Holocaustului ar trebui să iasă de sub sfera tabu-ului. Da, omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dar păcatul a desfigurat această reflexie a Creatorului în individ. Omul este capabil de mult mai multe decât poate imaginația să configureze.

Mai jos voi reda câteva mărturii care m-au șocat atunci când le-am citit pentru a redacta lucrarea de licență. Mărturiile sunt ale unor supraviețuitori ai lagărelor naziste.

 „O femeie SS a ucis o fetiță de origine franceză forțând-o să bea apă până când nu a mai putut să înghită vreo picătură. Apoi a pus-o la pământ și a încercat să folosească tocurile de la cizmele ei pentru a o forța pe fată să vomite apa. A lovit-o atât de rău încât fata a vomitat sânge.”

 „Într-o seară colegul meu de pat a murit în jurul orei unsprezece și a trebuit să stau lângă el sub aceeași pătură până în dimineața următoare.”

 „Dacă un evadat era găsit mort, trupul lui era adus înapoi în lagăr (era ușor să identifici corpurile datorită tatuajelor) și atârnat la intrare cu un semn în mână care spunea: ‘Aici sunt.’. Dacă era găsit în viață, atunci era executat în fața întregului lagăr.”


„Nou-veniții care urmau a fi gazați se dezbrăcau în camera de așteptare. Această cameră era modelul ipocriziei și minciunii Hitleriene. Era aranjată luxurios, iar pe pereți se găseau cuiere cu plăci smălțuite deasupra, pe care se găseau următorul mesaj, în diferite limbi: ‘Dacă vrei să-ți găsești hainele așa cum le-ai lăsat, asigură-te că-ți amintești numărul.’ ”


„După ce se dezbrăcau în prima cameră, prizonierii își adunau hainele laolaltă, în grămezi, pentru a le putea găsi din nou la ieșire. De asemenea, un alt semn îi instruia să ia cu ei un prosop și săpun; apoi erau conduși în camera de gazare.”

Cred că aceste exemple sunt suficiente pentru a ne da seama de ceea ce a însemnat Holocaustul. Cei care spun că genocidul nazist pălește în fața crimelor comunismului ar trebui să gândească de două ori înainte de a face această afirmație. E adevărat că și comunismul e presărat cu nenumărate crime, dar intensitatea și cruzimea crimelor hitleriste nu pot fi depășite. Demnitatea umană a fost distrusă de un regim totalitar hidos.

Temerea mea cea mai mare se leagă de faptul că omenirea dă semne că nu a învățat nimic din trecut, iar istoria s-ar putea repeta oricând...

Bibliografie
Eugène Aroneanu, Inside the concentration camps: eyewitness accounts of life in Hitler’s death camps, Westport, Connecticut, Londra: Editura Praeger, 1996, p. 48, 69, 112, 117.

Cu cât se mai vinde o viață?

Cât valorează viața?

Viața valorează atât cât vrei tu să valoreze. Viața valorează cât o traversare de stradă aglomerată printr-un loc nepermis. Viața valorează cât o depășire pe linie continuă aproape de curbă. Cât câștigi făcând aceste două lucruri? Câștigi în jur de zece secunde. Deci viața poate valora zece secunde pentru unii.

Viața valorează cât un creion și o bucată de hârtie pe care iei în zeflemea întreg sensul vieții unui adept al lui Allah. Viața valorează cât o ceapă degerată atunci când e vorba despre apărarea numelui Profetului. Deci, pentru alții, viața valorează cât un set de gloanțe.

Viața valorează cât o imagine de ansamblu asupra propriei persoane, imagine văzută prin ochii celui iubit. Viața valorează cât o îmbrățișare sinceră. Viața valorează cât un cuvânt de încurajare spus la vremea potrivită.

Viața valorează cât o bucată de lemn pe care se prelinge continuu sânge nevinovat. Viața valorează cât o spălare de mâini în fața unei gloate. Viața valorează cât un burete înmuiat în oțet pe timp de secetă. Viața valorează cât o întreagă creație la un loc.

Viața valorează cât vrei tu să valoreze.

Creștinii și evenimentele Charlie Hebdo

Ce atitudine ar trebui să aibă un creștin în urma crimelor din Franța? Bineînțeles că știm cu toții autorii crimelor și religia lor. Și bineînțeles că prima reacție a unui creștin ar fi să condamne și să se revolte împotriva musulmanilor.

Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El s-a ridicat în sus și le-a zis: "Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea."

Ioan 8:7

A arunca cu piatra ar trebui să fie ultima atitudine a unui creștin în clipa de față. Evenimentele petrecute miercuri au mai multe cauze la rădăcină, cauza religioasă fiind doar una dintre ele. Însă religia a devenit laitmotivul acestor zile. Sunt convins că tinerii aceia nici măcar nu știu de ce au făcut ce au făcut. Sunt convins că lipsa de atenție de care "s-au bucurat" odată cu creșterea într-un orfelinat i-a făcut să caute ceva dătător de împlinire. Se pare că au găsit acel ceva în Islam și în Coran, doar că într-un Islam prezentat de fanatici. Eu unul nu aș include extremismul religios în religia din care se consideră a face parte. Noi, creștinii, nu ar trebui să uităm de cruciade și alte evenimente care nu au nimic în comun cu paginile Scripturii. Fanatismul religios este în sine o religie, creată de contexte și oameni ușor influențabili de acele contexte.

În aceste momente, creștinii ar trebui să dea dovadă de înțelepciune și de toleranță. Adepții lui Cristos ar trebui să arate că într-adevăr calcă pe urmele Celui pe care-L propovăduiesc. Condamnarea celorlalți nu-i o opțiune.

Creștinismul este despre a fi capabil să mori tu în locul altora și nu despre a ucide în numele credinței tale. Creștinii ar trebui să demonstreze că esența credinței lor nu s-a diluat.

Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă.

Matei 5:14-15