Să ne (re)amintim de Holocaust

Astăzi ne aflăm în data de 27 ianuarie, zi în care comemorăm victimele Holocaustului.

Uneori cred că tema Holocaustului ar trebui să iasă de sub sfera tabu-ului. Da, omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dar păcatul a desfigurat această reflexie a Creatorului în individ. Omul este capabil de mult mai multe decât poate imaginația să configureze.

Mai jos voi reda câteva mărturii care m-au șocat atunci când le-am citit pentru a redacta lucrarea de licență. Mărturiile sunt ale unor supraviețuitori ai lagărelor naziste.

 „O femeie SS a ucis o fetiță de origine franceză forțând-o să bea apă până când nu a mai putut să înghită vreo picătură. Apoi a pus-o la pământ și a încercat să folosească tocurile de la cizmele ei pentru a o forța pe fată să vomite apa. A lovit-o atât de rău încât fata a vomitat sânge.”

 „Într-o seară colegul meu de pat a murit în jurul orei unsprezece și a trebuit să stau lângă el sub aceeași pătură până în dimineața următoare.”

 „Dacă un evadat era găsit mort, trupul lui era adus înapoi în lagăr (era ușor să identifici corpurile datorită tatuajelor) și atârnat la intrare cu un semn în mână care spunea: ‘Aici sunt.’. Dacă era găsit în viață, atunci era executat în fața întregului lagăr.”


„Nou-veniții care urmau a fi gazați se dezbrăcau în camera de așteptare. Această cameră era modelul ipocriziei și minciunii Hitleriene. Era aranjată luxurios, iar pe pereți se găseau cuiere cu plăci smălțuite deasupra, pe care se găseau următorul mesaj, în diferite limbi: ‘Dacă vrei să-ți găsești hainele așa cum le-ai lăsat, asigură-te că-ți amintești numărul.’ ”


„După ce se dezbrăcau în prima cameră, prizonierii își adunau hainele laolaltă, în grămezi, pentru a le putea găsi din nou la ieșire. De asemenea, un alt semn îi instruia să ia cu ei un prosop și săpun; apoi erau conduși în camera de gazare.”

Cred că aceste exemple sunt suficiente pentru a ne da seama de ceea ce a însemnat Holocaustul. Cei care spun că genocidul nazist pălește în fața crimelor comunismului ar trebui să gândească de două ori înainte de a face această afirmație. E adevărat că și comunismul e presărat cu nenumărate crime, dar intensitatea și cruzimea crimelor hitleriste nu pot fi depășite. Demnitatea umană a fost distrusă de un regim totalitar hidos.

Temerea mea cea mai mare se leagă de faptul că omenirea dă semne că nu a învățat nimic din trecut, iar istoria s-ar putea repeta oricând...

Bibliografie
Eugène Aroneanu, Inside the concentration camps: eyewitness accounts of life in Hitler’s death camps, Westport, Connecticut, Londra: Editura Praeger, 1996, p. 48, 69, 112, 117.