Da, sunt creștin și nu mi-e rușine să spun asta, deși lumea mă consideră spălat pe creier, retardat sau alte cele. Știu cine sunt și știu care e scopul meu în această viață. Am o identitate clară și nu rătăcesc fără a ști de unde am venit și unde voi pleca. Valorile morale nu sunt îndeajuns pentru descoperirea fericirii. Valorile morale, deși sunt bune, mustesc de incertitudine, la fel ca oricare alt lucru zadarnic de pe această lume. Dar nu vreau să vorbesc despre cum sunt priviți creștinii de către cei din lume, ci altceva mă intrigă. Care este diferența dintre creștinii de azi și fariseii de ieri? După cum v-am spus sunt un creștin care încearcă să-și ghideze viața după Evanghelie. Cam asta se presupune că ar trebui să facă orice creștin evanghelic. Eu înțeleg Evanghelia așa: pe primul loc e dragostea, pe al doilea loc e dragostea, iar pe cel de-al treilea loc e dragostea.
Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit. 1 Corinteni 13:8
Acum, dar, rămân aceastea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. 1 Corinteni 13:13
Dragoste pentru Dumnezeu, dragoste pentru aproapele și dragoste față de vrăjmaș. Dacă Evanghelia înlocuiește Legea, atunci de ce suntem împlinitori ai Legii și nu ai Evangheliei? Dacă Evanghelia înseamnă dragoste, atunci de ce ne pironim privirile înspre Lege și lepădăm dragostea? Dacă suntem împlinitori ai Legii, atunci de ce ne numim creștini evanghelici? Dacă nu avem dragoste, atunci de ce le-o predicăm altora? Dacă astăzi trăim cu Legea atârnată de gât, atunci de ce îi judecăm pe fariseii de ieri?
Religiozitatea și dragostea se anulează reciproc. Ce alegem? A fi creștini evanghelici în adevăratul sens al cuvântului sau a fi creștini religioși? Cât despre mine, eu și casa mea vom alege dragostea.
Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit. 1 Corinteni 13:8
Acum, dar, rămân aceastea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. 1 Corinteni 13:13
Dragoste pentru Dumnezeu, dragoste pentru aproapele și dragoste față de vrăjmaș. Dacă Evanghelia înlocuiește Legea, atunci de ce suntem împlinitori ai Legii și nu ai Evangheliei? Dacă Evanghelia înseamnă dragoste, atunci de ce ne pironim privirile înspre Lege și lepădăm dragostea? Dacă suntem împlinitori ai Legii, atunci de ce ne numim creștini evanghelici? Dacă nu avem dragoste, atunci de ce le-o predicăm altora? Dacă astăzi trăim cu Legea atârnată de gât, atunci de ce îi judecăm pe fariseii de ieri?
Religiozitatea și dragostea se anulează reciproc. Ce alegem? A fi creștini evanghelici în adevăratul sens al cuvântului sau a fi creștini religioși? Cât despre mine, eu și casa mea vom alege dragostea.
