Și iată,
cum din punct răsare artă.
Cum ploi nevrotice de mai
curg nesățioase printr-ale tale strădanii
de a pietrifica timpul c-o privire.
Degeaba te cuibărești
la umbra nepăsării,
că verdele dinainte închipuit
s-a ascuns într-un fascicul de octombrie.
Speranța erupe,
iar ultima suflare a întunecimii
piere în alb.
Și iată,
cum din punct răsare artă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu