Despre ce-i iubirea? O fi despre atracția fizică dintre doi oameni? Ori despre cât de des își spun "te iubesc" într-o zi? Sau despre cum percepe lumea relația a doi oameni îndrăgostiți?
Iubirea izvorăște din frumos. Iubirea reprezintă frumosul în sine. Deci dacă iubirea merge mână-n mână cu frumosul, atunci cineva care are ființa plină de urât nu e capabil de iubire. Iubirea se disociază de urât prin puritate. Puritatea are ca și corespondent în lumea culorilor, albul. Unii vor zice că albul nu-i culoare. Treaba lor. Albul diluat în prezența negrului se transformă în gri. Gri-ul nu mai înseamnă puritate. Deci pentru a iubi trebuie să fii capabil de a-ți purifica interiorul.Purificarea interiorului înseamnă capacitatea de a renunța la negrul din viața ta, iar această capacitate nu o au chiar toți. Norocul celorlalți e că iubirea nu e egoistă, ci incredibil de generoasă. În iubire cifra 1 nu există. De fapt există, însă doar atunci când 2=1. Doi=unu este teorema fundamentală a iubirii. Pe această teoremă se dezvoltă matricea sentimentelor. Nici limitele nu există în iubire. A spune că iubirea e limitată reprezintă o erezie.
Iubirea este despre acceptarea ta, în primul rând, și abia apoi despre acceptarea celuilalt. Cum poți să-i accepți defectele celuilalt dacă nu ești în stare să fii mulțumit cu tine însuți? În iubire nu există disparități, ci totul se leagă armonios. Iubirea e singurul loc unde egalitatea a doi oameni nu e o utopie. Indiferent de plusurile și minusurile unuia sau celuilalt, aceste diferențe se anulează reciproc.
Iubirea este despre adaptarea la nevoile celuilalt. Iubirea este telepatie dincolo de lumea reală. Iubirea este despre a cânta la instrumente ruginite și totuși a crea simfonia perfectă pentru urechile neinițiaților. Iubirea este despre adevăr, nădejde, credință, răbdare și suferință. Iubirea nu este vegheată doar de-un cer senin mereu. Iubirea este și despre a ști să te bucuri de norii ce apar. Iubirea este despre a învăța să te unești în dans cu ploaia.
Iubirea este totul. Iar nu în ultimul rând, iubirea acoperă totul.
Iubirea izvorăște din frumos. Iubirea reprezintă frumosul în sine. Deci dacă iubirea merge mână-n mână cu frumosul, atunci cineva care are ființa plină de urât nu e capabil de iubire. Iubirea se disociază de urât prin puritate. Puritatea are ca și corespondent în lumea culorilor, albul. Unii vor zice că albul nu-i culoare. Treaba lor. Albul diluat în prezența negrului se transformă în gri. Gri-ul nu mai înseamnă puritate. Deci pentru a iubi trebuie să fii capabil de a-ți purifica interiorul.Purificarea interiorului înseamnă capacitatea de a renunța la negrul din viața ta, iar această capacitate nu o au chiar toți. Norocul celorlalți e că iubirea nu e egoistă, ci incredibil de generoasă. În iubire cifra 1 nu există. De fapt există, însă doar atunci când 2=1. Doi=unu este teorema fundamentală a iubirii. Pe această teoremă se dezvoltă matricea sentimentelor. Nici limitele nu există în iubire. A spune că iubirea e limitată reprezintă o erezie.
Iubirea este despre acceptarea ta, în primul rând, și abia apoi despre acceptarea celuilalt. Cum poți să-i accepți defectele celuilalt dacă nu ești în stare să fii mulțumit cu tine însuți? În iubire nu există disparități, ci totul se leagă armonios. Iubirea e singurul loc unde egalitatea a doi oameni nu e o utopie. Indiferent de plusurile și minusurile unuia sau celuilalt, aceste diferențe se anulează reciproc.
Iubirea este despre adaptarea la nevoile celuilalt. Iubirea este telepatie dincolo de lumea reală. Iubirea este despre a cânta la instrumente ruginite și totuși a crea simfonia perfectă pentru urechile neinițiaților. Iubirea este despre adevăr, nădejde, credință, răbdare și suferință. Iubirea nu este vegheată doar de-un cer senin mereu. Iubirea este și despre a ști să te bucuri de norii ce apar. Iubirea este despre a învăța să te unești în dans cu ploaia.
Iubirea este totul. Iar nu în ultimul rând, iubirea acoperă totul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu