Îndrăgostiți sau neîndrăgostiți?

Uneori ne îndrăgostim fără să vrem sau să plănuim asta. Iar cu acest sentiment nu te poți pune. Vine în cel mai neașteptat moment și vine cu o forță în fața căreia nu te poți împotrivi. Vine cu niște ochi blânzi și umezi, care te dezarmează dintr-o privire. Și mai vine cu ceva...cu o candoare în care îți regăsești plăcerea de a zâmbi. Dar oare când ne îndrăgostim, de ce ne îndrăgostim? Nu ne-ar fi mai bine așa, neîndrăgostiți, lucizi și raționali? Când te îndrăgostești îți cam pierzi din simțul văzului. Orbești fără să-ți dai seama de ce sau cel puțin așa se spune, că dragostea e oarbă. Dar dacă, dimpotrivă, văzul se ascute? Poate că îndrăgosteala aduce cu ea și o revigorare a simțurilor și o acuitate mult mai bună a acestora. Vedem defectele celuilalt dar le acceptăm, mirosim temerile cu care acesta se confruntă, gustăm din fantezia viselor pe care, cu inocență, le clădește, auzim chemarea dorințelor ce-l domină și pipăim realitatea împreună cu el. 

Latura sensibilă și romantică iese la suprafață, chiar și la cea mai rigidă personalitate, odată cu transformarea larvelor din stomac în fluturi. Originalitatea și creativitatea se dezvoltă atunci când ești nevoit să curtezi persoana de care îți place. Nu mai contenești în încercările tale de a o da pe spate și de a o face să vadă că tu ești cel mai cel. Uneori strădaniile tale se transformă în ridicol, dar cel puțin ai scuza că scopul este unul bine intenționat.

Îndrăgostitul este premergător dragostei. Dragostea vine în timp, cu probleme și încercări adunate la un loc. Vine cu răbdare, sinceritate și renunțarea la binele tău pentru binele celuilalt. Eu, unul, aș asemăna dragostea cu ploaia. Ploaia(sau apa în general) este dătătoare de viață și un izvor nesecat de energie. Ploaia spală, curăță praful îngrijorărilor acumulate în rutina de zi cu zi. Totodată ploaia este și cea care descompune și face lemnul să putrezească. Poate veți spune că dragostea nu are cum să descompună. Dragostea bolnavă, care în timp devine o obsesie, descompune fiecare particulă a individului ce o posedă. Putem spune, deci, că dragostea este o ploaie binecuvântată într-un timp secetos al vieții noastre. Totuși trebuie să avem grijă cum ne folosim de această ploaie pentru a nu inunda terenul emoțiilor noastre. Toate elementele trebuie a fi dozate într-o cantitate perfectă pentru a se crea echilibrul necesar.

Concluzia? Concluzia este că faptul de a fi îndrăgostit nu poate fi comparat sau raportat la nimic altceva. Acest fapt trebuie savurat fără teama de neprevăzut. Neprevăzutul îl putem lăsa pentru mai încolo.