E toamnă și tramvaiul e plin. Îmbulzeală, călători aflați sub stăpânirea rutinei, soferi agitați, și un post de radio care se aude la distanța dintre două gropi. La cât de mult a evoluat muzica românească aștept ca, din clipă în clipă, să aud un refren zicându-mi că toamna se pot uita cel mai ușor iubirile de astă-vară (nu de alta, dar toamna se numără rodul viței și fiicele bete nu-și cer iertare mamelor, nu?). În așteptarea refrenului izbăvitor aud o înjurătură cu de toate. Ce să fac? Mă mulțumesc și cu atât.
La următoarea stație, pe locurile din spatele meu poposesc doi bărbați de vârsta a doua, îmbrăcați destul de prost și care par a fi ucenicii lui Bachus. Se pare că leacul împotriva introversiei a fost descoperit, deoarece cei doi nu se opresc din a se consilia reciproc:
- Măi Nelule, îți zic io! Vadim a murit de inimă rea! Dar dacă mai trăia poate-i mai punea la punct pe hoții ăștia.
- Eee, lasă-mă în plata mea și cu Vadim! Voiai să ne împuște ăștia dacă ne prindeau cu Mona-n buzunar? Parcă așa a zis când trăia, că el dacă ajunge președinte execută hoții pe stadioane.
- Bă Nelule da' prost mai ești! Ai uitat de ce dormi in gară? Ai uitat de ce ți-a fost luată casa?
- Dorine, de ce mă ispitești? Hai să-ți zic io ceva. Întreaga viață este o sumedenie de alegeri și decizii care se impun a fi luate. Iei decizii bune, ai casă și familie toată viața. Daca faci alegeri proaste o să sfârșești contrazicându-te în tramvai cu un dobitoc, așa ca mine.
- Păi și te-am pus eu sa iei deciziile alea? De ce n-ai acționat ca atare în momentele alea?
- Dorine, hai să-ți explic cum stă treaba. Românii sunt un popor plin de oi și de catâri. Știi de ce zic asta? Ori nu ai nimic de zis și mergi cu turma, ori nu ai nimic de zis dar ești încăpățânat și ieși din turmă. Și cum se numesc ăștia care cică-s împotriva curentului? Catâri, Dorine, catâri! Ăștia-s românii! Și așa am fost și eu, de ce aș fi fost altfel?
- Dacă tu zici...Înseamnă că ți-ai tras clapa singur!
- De parcă tu ai fi făcut altfel...
Mi-am dat seama că fiecare român are puțin de Moromete în el. Tramvaiul a ajuns în stația unde doream să ajung. Am coborât și mi-am văzut de drum gândindu-mă dacă voi alege să fiu oaie sau catâr. Sau ar mai fi și o altă opțiune?
(Dialogul de mai sus este unul fictiv. Încă nu l-am auzit, dar îmi place să cred că pot prevesti unele lucruri.)
La următoarea stație, pe locurile din spatele meu poposesc doi bărbați de vârsta a doua, îmbrăcați destul de prost și care par a fi ucenicii lui Bachus. Se pare că leacul împotriva introversiei a fost descoperit, deoarece cei doi nu se opresc din a se consilia reciproc:
- Măi Nelule, îți zic io! Vadim a murit de inimă rea! Dar dacă mai trăia poate-i mai punea la punct pe hoții ăștia.
- Eee, lasă-mă în plata mea și cu Vadim! Voiai să ne împuște ăștia dacă ne prindeau cu Mona-n buzunar? Parcă așa a zis când trăia, că el dacă ajunge președinte execută hoții pe stadioane.
- Bă Nelule da' prost mai ești! Ai uitat de ce dormi in gară? Ai uitat de ce ți-a fost luată casa?
- Dorine, de ce mă ispitești? Hai să-ți zic io ceva. Întreaga viață este o sumedenie de alegeri și decizii care se impun a fi luate. Iei decizii bune, ai casă și familie toată viața. Daca faci alegeri proaste o să sfârșești contrazicându-te în tramvai cu un dobitoc, așa ca mine.
- Păi și te-am pus eu sa iei deciziile alea? De ce n-ai acționat ca atare în momentele alea?
- Dorine, hai să-ți explic cum stă treaba. Românii sunt un popor plin de oi și de catâri. Știi de ce zic asta? Ori nu ai nimic de zis și mergi cu turma, ori nu ai nimic de zis dar ești încăpățânat și ieși din turmă. Și cum se numesc ăștia care cică-s împotriva curentului? Catâri, Dorine, catâri! Ăștia-s românii! Și așa am fost și eu, de ce aș fi fost altfel?
- Dacă tu zici...Înseamnă că ți-ai tras clapa singur!
- De parcă tu ai fi făcut altfel...
Mi-am dat seama că fiecare român are puțin de Moromete în el. Tramvaiul a ajuns în stația unde doream să ajung. Am coborât și mi-am văzut de drum gândindu-mă dacă voi alege să fiu oaie sau catâr. Sau ar mai fi și o altă opțiune?
(Dialogul de mai sus este unul fictiv. Încă nu l-am auzit, dar îmi place să cred că pot prevesti unele lucruri.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu