Ai milă

Rațiune, tu mamă a discordiei...
Până când ne vei asupri simțirile?
Nu vezi tu oare
Că fiii tăi te reneagă,
Încercând a fugi din calea ta?
Frica superficialității îi cuprinde,
Într-un tremur al oaselor sfărâmate,
Într-o joacă a ochilor demult uitați...
Mulți s-au pierdut pe calea-ți rătăcită
Unde întunericul răsare în armura lui
Strălucitoare ca dorința unei tinere timide.
Ai milă, mamă a fărădelegilor
Și eliberează-ne din brațul tău hidos!