Black Friday a ajuns, pentru cel de-al doilea an consecutiv, și în România. Ca mai toate chestiile americane, gen Halloween, Valentine's Day, și altele, această zi a reducerilor este o prostie. Ne pricepem de minune să importăm obiceiuri americane și să ne lăsăm vrăjiți de "magia" lor. Pentru cine nu cunoaște, Black Friday se desfășoară în ziua imediat următoare sărbătorii de Thanksgiving Day (Ziua Recunoștinței) și deschide, practic, sesiunea de cumpărături a sezonului de iarnă.
În această zi toate magazinele mari fac reduceri pentru ca oamenii să se înghesuie la standurile lor. Și oamenii, în ignoranța lor, chiar asta fac. Se calcă în picioare, își dau coate, se înjură unul pe altul și așteaptă la cozi interminabile pentru a prinde și ei un produs cât de mic la reducere.
Ce înseamnă de fapt această zi mult așteptată? Manipulare economică din partea companiilor naționale mari și chiar din partea multinaționalelor care participă la acest joc. Momeala este aruncată cu ceva timp înainte, prin intermediul campaniilor ce promovează momentul, iar oamenii o mușcă cu poftă. Nu este altceva decât o chestie psihologică. Reducerile sunt doar iluzorii și stocul de produse ale căror prețuri avem impresia că sunt micșorate este foarte limitat. Dar dacă cineva ne spune că putem primi ceva moca, atunci de ce să nu ne călcăm în picioare pentru acel ceva? De ce să nu ne pierdem o zi aiurea când o puteam folosi în scopuri mult mai benefice? Oricum nu contează că poate lucrul pe care l-am cumpărat nici nu ne era absolut necesar. Contează că l-am achiziționat în magica zi de Black Friday. Parcă simțim mirosul fin al acestei zile imprimat în el. Cred că cea mai potrivită analogie pentru ceea ce se întâmplă cu oamenii de Black Friday ar fi celebrele scene din serialul The Walking Dead, unde zombii încep să meargă hipnotizați unul după celălalt atunci când simt mirosul sângelui proaspăt.
Partea cea mai tristă d-abia acum vine. E adevărat faptul că crește consumul, dar banii cheltuiți în disperare nu mai fac parte din circuit, ci merg direct în buzunarele ofertanților. Iar amărâtul de TVA care merge la stat e infim în comparație cu profitul uriaș realizat de companii. La final, noi o să ne plângem ca de obicei că o ducem rău, iar cei ce conduc companiile or să ne râdă-n nas. Traiul nostru va intra din nou în survey mode, iar ei, de pe plajele însorite ale lumii, vor pune la cale alte astfel de campanii.
Concluzia? Concluzia, fără a încerca s-o iau pe ocolite, e că ne merităm soarta.
Voi atașa și un video acestei scrieri, pentru a atesta mâhnirea mea.
http://www.youtube.com/watch?v=ty4SFyKjUb4
În această zi toate magazinele mari fac reduceri pentru ca oamenii să se înghesuie la standurile lor. Și oamenii, în ignoranța lor, chiar asta fac. Se calcă în picioare, își dau coate, se înjură unul pe altul și așteaptă la cozi interminabile pentru a prinde și ei un produs cât de mic la reducere.
Ce înseamnă de fapt această zi mult așteptată? Manipulare economică din partea companiilor naționale mari și chiar din partea multinaționalelor care participă la acest joc. Momeala este aruncată cu ceva timp înainte, prin intermediul campaniilor ce promovează momentul, iar oamenii o mușcă cu poftă. Nu este altceva decât o chestie psihologică. Reducerile sunt doar iluzorii și stocul de produse ale căror prețuri avem impresia că sunt micșorate este foarte limitat. Dar dacă cineva ne spune că putem primi ceva moca, atunci de ce să nu ne călcăm în picioare pentru acel ceva? De ce să nu ne pierdem o zi aiurea când o puteam folosi în scopuri mult mai benefice? Oricum nu contează că poate lucrul pe care l-am cumpărat nici nu ne era absolut necesar. Contează că l-am achiziționat în magica zi de Black Friday. Parcă simțim mirosul fin al acestei zile imprimat în el. Cred că cea mai potrivită analogie pentru ceea ce se întâmplă cu oamenii de Black Friday ar fi celebrele scene din serialul The Walking Dead, unde zombii încep să meargă hipnotizați unul după celălalt atunci când simt mirosul sângelui proaspăt.
Partea cea mai tristă d-abia acum vine. E adevărat faptul că crește consumul, dar banii cheltuiți în disperare nu mai fac parte din circuit, ci merg direct în buzunarele ofertanților. Iar amărâtul de TVA care merge la stat e infim în comparație cu profitul uriaș realizat de companii. La final, noi o să ne plângem ca de obicei că o ducem rău, iar cei ce conduc companiile or să ne râdă-n nas. Traiul nostru va intra din nou în survey mode, iar ei, de pe plajele însorite ale lumii, vor pune la cale alte astfel de campanii.
Concluzia? Concluzia, fără a încerca s-o iau pe ocolite, e că ne merităm soarta.
Voi atașa și un video acestei scrieri, pentru a atesta mâhnirea mea.
http://www.youtube.com/watch?v=ty4SFyKjUb4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu