Scrisoare către Moșu'

Dragă Moșule,

D-abia aștept ajunul Crăciunului ca să iei aminte la dorințele mele. Și să știi că nu-s puține că doar mă cunoști de atâția ani...Nu mă mulțumesc cu jumătăți de măsură.

În primul rând, îmi doresc ca oamenii să se poată bucura de aceste sărbători ale iernii. Să renunțe la invidie, răutăți, săgeți otrăvite aruncate către cei din jurul lor, patimi și lucruri care nu-și au rostul. Lucruri care le răpesc timp prețios, timp pe care nu-l vor putea răscumpăra dup-aia. Mi-aș dori ca toți să zâmbească și să răspândească în jurul lor bucurie. Să se gândească la alți semeni de-ai lor aflați în nevoie și să aibă o atitudine corectă față de ei. Să dăruiască fără a aștepta ceva în schimb, ci recunoștința din ochii sărmanilor să le fie de-ajuns. Să mediteze la ceea ce contează și să nu aștepte mană cerească. Să realizeze că au ce arăta lumii și să facă diferența atunci când e necesar. Să conștientizeze că trebuie să-și depășească condiția și să nu rămână simpli proletari consumatori de orice le este băgat pe gât.

În cel de-al doilea rând, mi-aș dori ca să distrugi vraja superficialității ce cuprinde pe tot mai mulți. Aș vrea ca  unii dintre ei să renunțe la superioritatea ce o afișează de fiecare dată când au ocazia, superioritate care nici măcar nu a fost câștigată în vreun mod. Aș mai vrea ca ironiile ieftine aruncate în stânga și-n dreapta să se transforme în sfaturi și ajutor acordat celor mai săraci intelectual. Ar fi mult mai util decât un mișto care le dovedește de fapt prostia, în niciun caz așa-zisa superioritate. Totodată, dacă nu mă întind prea mult, ti-aș mai cere ca pseudoșmecheria (mă refer la cei care se cred buricul pământului dacă-s băgați în seamă mai mult decât porția lor zilnică de atenție) să fie înlocuită de maturitate și responsabilitate.

În ultimul rând, aș vrea ca lumea să fie inundată de o iubire reală, de acea agape mult visată, mai presus de eros și philia. O iubire în care să nu judeci, să nu cataloghezi, ci să accepți defectele celuilalt. O iubire perfectă, îndreptată către toți semenii. Poate părea imposibil de luptat împotriva firii umane, dar marile bătălii se câștigă pas cu pas, pregătind fiecare detaliu.

Sper că nu ți-am cerut prea multe și că n-o să arunci scrisoarea mea.

Cu respect,
Un visător.

P.S.: Moșule, tu de fapt nu exiști, așa-i? Copiii, și chiar și oamenii, își pun atâtea speranțe în tine...Și tu ești doar o fantasmagorie. Iar motivul principal al sărbătorilor este adeseori uitat. Cel care ar trebui sărbătorit și care poate împlini dorințele fiecăruia este dat la o parte...Stii ce, Moșule? De fapt poți face ce vrei cu scrisoarea mea, că nu-mi mai pasă!