Mă scald în adierea nepăsării tale
Ca într-un puț plin cu promisiuni,
Dezvelește-mi roua unei vieți banale
Prin alungarea celei vechi minciuni.
Promite-mi că al tău sânge străveziu
Mereu va-nsufleți tăcerea-mi fadă,
Iar paradisul din ochiu-ți limpeziu
Ne va închide ura cu o strâmbă acoladă.
Indiferența piară-n umilul nostru vals
Dansat în decadență și fină ironie.
Ringul e difuz sub zâmbetul tău fals
Și visul se transformă-n dulce agonie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu