De-aș fi un ropot izvorât din deziluzie
mi-ai mângâia percepția asupra lumii
cu ale tale șoapte sfărâmate-n minciună?
De-aș fi o undă de vioară
m-ai aplauda cu buzele întredeschise
așteptând sfârșitul unei simfonii morbide?
De-aș fi o pădure defrișată
m-ai acoperi cu vălul răsuflării tale
până când ființa-mi ar cădea cotropită?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu