A te dezbrăca sau nu de sine?

Nu sunt o fire care să vorbească prea mult fără a fi întrebat sau care să se deschidă în fața oricui. Totuși, sunt sociabil, îmi place ironia și umorul aplicat cu bun simț și îmi dau seama când e cazul să recurg la autoironie pentru a destinde atmosfera. Îmi place să câștig, să fiu cel mai bun în ceea ce fac și sunt predispus la a intra în conflicte cu alții pe care îi văd ca pe niște competitori. Nu îmi place să las de la mine și cred că am întotdeauna dreptate. Accept să fiu contrazis doar cu argumente solide care să poată dinamita orice munte. Mă feresc de situațiile în care ar trebui să mă smeresc prea mult în fața celorlalți, iar uneori gândesc că astfel de situații îmi dezvăluie slăbiciunile cui nu trebuie. Cum să vadă alții că sunt vulnerabil și pot fi doborât prin unele chestii? A-mi cere iertare este ultima soluție la care aș apela. Și totuși...

Și totuși e atât de bine când îți ceri iertare. Sentimentul de a te elibera de gândurile negre pe care i le porți altuia nu se poate compara decât cu sentimentul de a te jertfi pentru aproapele tău. A-ți cere iertare înseamnă a apărea gol în fața celuilalt, gol din punctul de vedere al orgoliului, gol din punctul de vedere al stimei de sine. A-ți cere iertare nu înseamnă întotdeauna că răspunsul din partea celeilalte părți implicate va fi unul pozitiv. Poți ajunge să regreți că ai făcut asta, dacă ții în continuare drumul greșit. A-ți cere iertare nu este nici facultativ, nici benevol.

Deși te dezgolești de tine, totuși a-ți cere iertare te îmbracă cu pace. A-ți cere iertare este un atribut al înțelepciunii. A-ți cere iertare este un atribut al unui creștin autentic. A-ți cere iertare este una dintre condițiile pentru a putea fi parte din Cer.

Cine își cere iertare se dezbracă de personalitate, dar cine iartă îl acoperă pe celălalt cu dragostea lui Dumnezeu.