Totul a început cu niște stropi de ploaie...

Totul a început cu niște stropi de ploaie...

O noapte atipică pentru un popor atât de zbuciumat. O noapte în care dreapta a învins, din nou, stânga. O noapte în care viața politică a unuia dintre candidați se poate încheia brusc, deși deține încă majoritatea parlamentară și frâiele guvernului. O noapte în care România și-a adus aminte de fiii rătăcitori de dincolo de granițe, fii pe care-i blama în 2009, atunci când au ajutat un marinar să se cocoțeze pe fotoliul de la Cotroceni. O noapte în care am realizat iar că votul a fost pro Viorel și anti Viorel.

O noapte la capătul unor șase săptămâni anoste de campanie electorală. O noapte în care Klaus îi poate mulțumi contracandidatului său că s-a făcut knock-out de unul singur. O noapte în care putem vedea efectele dezastruoase ale neadaptării la realitate a tehnicilor de campanie. O noapte care ne demonstrează că simțământul civic al alegătorului român a fost îngropat undeva, acolo, dar care a reieșit la suprafață. O noapte în care manipularea a fost detronată de pe tronul demagogiei românești. O noapte care sper să fie diferită față de noaptea din 17 noiembrie 1996, atunci când nea Emil a fost ales prim gospodar al patriei.

O noapte în care politicienii au început să simtă pe pielea lor ce înseamnă o societate civilă vie și autentică. O noapte care deslușește rolul vital al mediului virtual și rețelelor de socializare. O noapte care sper să însemne un punct de cotitură în politica autohtonă. O noapte care poate aduce marfă proaspătă pentru DNA. O noapte care să intre în manualele de istorie ale copiilor noștri. O noapte în care România are iar, după atâtea decenii, un fruntaș german.

O noapte zero!

Și totul a început cu niște stropi de ploaie...