S-a terminat și primul tur de scrutin atât de mult așteptat de analiștii politici. Nicio surpriză, nicio răsturnare spectaculoasă de situație, niciun car mare dărâmat de vreo buturugă mică. Stânga a depășit în viteză dreapta, fără prea mari dificultăți. Facebookul este rupt în două, posturile naționale de știri fac analize după analize, iar scena politică românească face socoteli cu nemiluita.
Nici măcar nu mai e atât de important cum s-a desfășurat procesul de votare, ce măgării s-au făcut împotriva diasporei românești sau ce categorie de vârstă a votat mai mult. Pe mine altceva mă intrigă. Oare de ce, de fiecare dată când suntem chemați la urne, trebuie să alegem răul cel mai mic? Unde sunt alternativele cu care să se identifice fiecare alegător? De ce sunt forțat să îi pun pe cei doi candidați în balanță și să-mi dau seama în dreptul căruia dintre ei se coboară porumbelul alb mai întâi? De ce trebuie să aleg între un om care este suspectat că a avut implicare în moartea unui procuror și altul care se vrea a fi reprezentantul unei drepte cam strâmbe și fără orizonturi?
De ce Klaus Iohannis este atât de rigid? De ce nu are un discurs ferm și agresiv pe alocuri? De ce nu mizează mai mult pe calitățile pe care le are? Pentru că, slavă Domnului, are cu nemiluita. De ce s-a înconjurat de pușcăriabilii PDL, gen Blaga, Videanu sau Berceanu? S-așa asocierea cu portocala PDL-istă nu i-a adus beneficii, ba chiar poate că i-a făcut rău. Isprăvile șlehtei lui Blaga încă sunt proaspete în memoria alegătorilor, așa că nu văd câștigul lui Iohannis.De ce nu poate mobiliza electoratul împotrivitor lui Ponta?
Părerea mea este că Iohannis are toate calitățile pentru un bun manager. Calitatea de fost inspector școlar și faptul că a schimbat fața Sibiului îl recomandă pentru asta. Totuși avem deja un contraexemplu în Emil Boc. A conduce o administrație locală nu e totuna cu a conduce frâiele unei țări. Hiba cea mai mare a lui Klaus Iohannis este lipsa de experiență la acest nivel. Nu este un politician desăvârșit. Este departe de actualul președinte al țării. Este departe chiar și de Victor Ponta, din acest punct de vedere. Stilul agresiv nu i se potrivește chiar dacă conducătorii de campanie i-l bagă pe gât. Iohannis are și o oarecare teamă de vorbitul în fața unei audiențe mari, iar acest lucru se poate observa din limbajul sacadat pe care uneori îl folosește. Nu este la fel de alunecos și carismatic precum Băsescu și trebuie să-i dau dreptate lui Dragnea când a spus că datele problemei sunt diferite față de cele din 2009. Mi-e frică de faptul că Ponta îl va mânca de viu în dezbaterile de dinaintea turului doi.
Chiar și așa, profesorul de fizică rămâne varianta cea mai rațională pentru turul doi. Însă Iohannis trebuie să schimbe ceva și trebuie să schimbe destul de repede. Dacă nu se schimbă ceva în campania care urmează, în atitudinea lui și în modul în care-și gestionează atuurile, Klaus Iohannis riscă să înroșească cele 30 de procente ale pierzătorilor din primul tur. Odată cu asta spune Auf Wiedersehen! și carierei politice la nivel central.
Nici măcar nu mai e atât de important cum s-a desfășurat procesul de votare, ce măgării s-au făcut împotriva diasporei românești sau ce categorie de vârstă a votat mai mult. Pe mine altceva mă intrigă. Oare de ce, de fiecare dată când suntem chemați la urne, trebuie să alegem răul cel mai mic? Unde sunt alternativele cu care să se identifice fiecare alegător? De ce sunt forțat să îi pun pe cei doi candidați în balanță și să-mi dau seama în dreptul căruia dintre ei se coboară porumbelul alb mai întâi? De ce trebuie să aleg între un om care este suspectat că a avut implicare în moartea unui procuror și altul care se vrea a fi reprezentantul unei drepte cam strâmbe și fără orizonturi?
De ce Klaus Iohannis este atât de rigid? De ce nu are un discurs ferm și agresiv pe alocuri? De ce nu mizează mai mult pe calitățile pe care le are? Pentru că, slavă Domnului, are cu nemiluita. De ce s-a înconjurat de pușcăriabilii PDL, gen Blaga, Videanu sau Berceanu? S-așa asocierea cu portocala PDL-istă nu i-a adus beneficii, ba chiar poate că i-a făcut rău. Isprăvile șlehtei lui Blaga încă sunt proaspete în memoria alegătorilor, așa că nu văd câștigul lui Iohannis.De ce nu poate mobiliza electoratul împotrivitor lui Ponta?
Părerea mea este că Iohannis are toate calitățile pentru un bun manager. Calitatea de fost inspector școlar și faptul că a schimbat fața Sibiului îl recomandă pentru asta. Totuși avem deja un contraexemplu în Emil Boc. A conduce o administrație locală nu e totuna cu a conduce frâiele unei țări. Hiba cea mai mare a lui Klaus Iohannis este lipsa de experiență la acest nivel. Nu este un politician desăvârșit. Este departe de actualul președinte al țării. Este departe chiar și de Victor Ponta, din acest punct de vedere. Stilul agresiv nu i se potrivește chiar dacă conducătorii de campanie i-l bagă pe gât. Iohannis are și o oarecare teamă de vorbitul în fața unei audiențe mari, iar acest lucru se poate observa din limbajul sacadat pe care uneori îl folosește. Nu este la fel de alunecos și carismatic precum Băsescu și trebuie să-i dau dreptate lui Dragnea când a spus că datele problemei sunt diferite față de cele din 2009. Mi-e frică de faptul că Ponta îl va mânca de viu în dezbaterile de dinaintea turului doi.
Chiar și așa, profesorul de fizică rămâne varianta cea mai rațională pentru turul doi. Însă Iohannis trebuie să schimbe ceva și trebuie să schimbe destul de repede. Dacă nu se schimbă ceva în campania care urmează, în atitudinea lui și în modul în care-și gestionează atuurile, Klaus Iohannis riscă să înroșească cele 30 de procente ale pierzătorilor din primul tur. Odată cu asta spune Auf Wiedersehen! și carierei politice la nivel central.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu